M-am tot gandit in ultima vreme la un pasaj biblic care m-a pus in miscare pentru noi meditatii ce tin de invataturile crestine.
E vorba de un pasaj din Ioan 19, unde e o relatare despre judecarea lui Isus, si despre felul cum s-a desfasurat negocierea dintre Pilat si mai marii poporului evreu, cei care comandasera prinderea si uciderea lui Isus.
Pasajul spune asa:6  Când L-au z?rit preo?ii cei mai de seam? ?i aprozii, au început s? strige: “R?stigne?te-l! R?stigne?te-l!” “Lua?i-L voi ?i r?stigni?i-L”, le-a zis Pilat, “c?ci eu nu g?sesc nici o vin? în El.”
7  Iudeii i-au r?spuns: “Noi avem o Lege, ?i dup? Legea aceasta, El trebuie s? moar?, pentru c? S-a f?cut pe sine Fiul lui Dumnezeu.”
8  Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost ?i mai mare fric?.
M-am gandit la expresia care am cuprins-o in titlul acestei meditatii.
Ceea ce m-a socat pe mine la motivatia marilor preoti a fost faptul ca ei invoca Legea lui Moise pentru a savarsi o crima cu premeditare. Daca intr-adevar Isus era invinovatit de o blasfemie pedepsita cu moartea, negresit ei ar fi putut sa Il omoare cu pietre, dupa cum au incercat cei din Nazaret la un moment dat. Insa avand in vedere ca poporul nu agrea dorinta marilor preoti referitoare la uciderea cu pietre, preotii aleg complicitatea cu romanii, punandu-i pe acestia sa execute crima comandata de ei. In plan divin, procesul si crucificarea lui Isus era mult mai mult decat un abuz juridic, mai mult decat o disputa religioasa, mai mult decat neputinta unui om prins in mreaja comploturilor puse la cale de preotime. Era planul lui Dumnezeu pentru rascumpararea omenirii din pacat prin jertfa Mielului nevinovat Isus. Insa trecand peste semnificatia judecarii si crucificarii lui Isus, pe mine m-a surprins, dupa cum spuneam, motivatia lor. Noi avem o Lege, si dupa aceasta Lege El trebuie sa moara, pentru ca S-a facut pe sine Fiul lui Dumnezeu. Pe drept vorbind, El nu S-a facut pe Sine, ci Tatal L-a numit astfel, si la aratarea miraculoasa de la botezul din Iordan, si pe muntele Tabor atunci cand apare schimbat la fata inaintea ucenicilor Sai.
Legea, in esenta ei, a fost stabilita de Dumnezeu pentru a face randuiala in poporul Sau, si pentru a le arata oamenilor o cale spre o viata binecuvantata. Deci, Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca Legea sa aduca moarte. Moartea este rezultatul pacatului, faptele pacatoase sau care il infrunta pe Dumnezeu de-a dreptul sunt fapte care atrag dupa ele moartea. Insa scopul Legii nu a fost niciodata acela de a aduce moartea. Probabil ca imi veti spune ca preotii nu au spus asta, or nu au sustinut vreodata asa ceva. Da, si asta e adevarat, insa a pleca de la dorinta de a omori pe cineva, urmand pasul acoperirii acestei dorinte criminale cu o Lege data de Dumnezeu, si sa invoci Legea in sprijinul acuzarii si trimiterii la moarte a unui nevinovat trece dincolo de orice Lege, de orice bun-simt, si dincolo de orice frica de Dumnezeu.
De fapt, Legea era, dupa cum spune si apostolul Pavel, un indrumator spre viata, spre Viata care este Hristos. Insa in loc de o cale spre viata, ei vad in Lege o unealta prin care pot aduce moarte, si prin care isi pot atinge scopurile lor murdare. In fapt, invidia si teama de a-si pierde adeptii i-a pus pe preotii cei mai de seama in situatia de a planui moartea lui Isus.
Concluzionand, poti aduce prin invocarea Legii, sau prin referirea la ea, moarte ori viata. Vei aduce moarte oridecate ori vei incerca sa o folosesti in vederea acuzarii, si vei aduce viata oridecate ori vei gasi in ea trasata calea spre viata, care este Isus. Acel fir rosu, acele profetii care strabat tot Vechiul Testament, ca un indicator montan de pe traseele turistice, acele cuvinte care arata spre Isus, sunt izvoarele de viata care tasnesc chiar si din Vechiul Testament, si din care adapandu-te poti gasi viata vesnica, prin Isus cel rastignit.
Este uimitor cum oamenii pot separa si rastalmaci Scripturile pentru a le acoperi interesele, si in unele cazuri chiar pentru a le servi drept sprijin pentru fapte oribile, cum sunt crimele.
Practic, aceasta a fost vina preotilor evrei in acea situatie. Au fost fara cea mai mica frica de Dumnezeu, au fost doar niste amagitori, care se amageau pe ei insisi chiar, crezand ca daca sunt pusi in functii religioase inalte, pot apela la orice mijloace pentru a-si indeplini planurile, care in multe situatii le confundau cu planurile lui Dumnezeu.
Pilat, macar ca nu era un credincios, ci mai degraba un superstitios, s-a inspaimantat cand a auzit ca vina lui Isus era aceea ca se facuse Fiul lui Dumnezeu. Pana atunci Pilat crezuse ca este doar un ciudat care se crede regele iudeilor.
Pe preoti, care aveau Legea in mana, si pe care o citeau toata ziua, nu i-a inspaimantat deloc ideea ca Dumnezeu ar putea sa isi trimita propriul Fiu in via lui Izrael, dupa ce robii trimisi mai inainte fusesera omorati. Ei gasisera doar motive si versete care acuzau, aduceau moarte, si pedeapsa. Versetele ce tineau de viata, de mila, de dreptate nu erau in repertoriul favorit. Condamnam superstitiosii pentru fricile lor nefondate, pentru lipsa lor de credinta reala si pentru traditiile religioase bizare si lipsite de noima, insa un om care are Legea lui Dumnezeu in mana, si o foloseste pentru a judeca si pedepsi cu ea, pentru a condamna la moarte, adeseori este mai lipsit de frica de Dumnezeu chiar si decat un superstitios.
Intr-o imprejurare, cand Isus vorbea cu un tanar Bogat, il intreaba: “Ce scrie in Lege? Si cum citesti in ea?” Este extrem de important cum citim in Biblie, nu doar ce citim in ea. Daca vom citi in Biblie doar ca sa ne justificam purtarea, sa cautam pasaje in sprijinul vietii traite la limita voii lui Dumnezeu, vom ajunge in curand sa pasim dincolo de limitele Imparatiei, crezand totusi ca am ramas inca in lumina.
Daca vom citi in Biblie cu asprime, vom gasi repede versete incriminatoare pentrupacatele fratilor nostri, dar pentru purtarea noastra vom cauta doar cele care par ca ne justifica umblarea.
Daca citim in Biblie cu dorinte nelegitime, s-ar putea sa ne inselam. Preotii cautasera cateva legi care sa justifice dorinta lor de ucidere, cand au dorit sa Il vada pe Isus mort. Si sucind niste Legi care spuneau de fapt altceva, au savarsit ceea ce aveau in inima, adica dorinta de a ucide la adapostul Legii.
Trebuie o sinceritate speciala si multa dragoste, si un spirit de cautare echilibrat atunci cand citim Biblia. Sa o citim neinrauriti de prejudecati prealabile, neafectati de dogme preimpartasite fara prea multa cercetare. Falsul proverb crede si nu cerceta este de fapt o sucitura draceasca a spuselor lui Isus, care in realitate zic: “Cercetati Scripturile, caci socotiti ca in ele aveti viata vesnica” iar aceasta indemnare divina este facuta imediat dupa constatarea lui Isus care spune: “Va rataciti pentru ca nu cunoasteti Scripturile, si nici puterea lui Dumnezeu”.
Biblia inseamna viata, iar daca citirea ei nu-ti indeamna pasii catre viata, fii sigur ca o citesti gresit.
Daca nu citesti Scripturile din dorinta de a-L cunoaste mai bine pe Dumnezeu, s-ar putea sa aluneci. Daca nu ai inima sincera, motivata doar de dorinta de a te apropia de Dumnezeu, risti sa intelegi distorsionat Scripturile.
Curata inima, verifica dorintele inimii si daca sunt sincere esti pe punctul unui start care te va duce intr-o tot mai profunda cunoastere a celui care vrea sa imparta Viata.
Unde sa ne ducem? Caci la Tine sunt Cuvintele vietii vesnice? Asa se intrebau apostolii.
Asta era constatarea lor. Este si a ta?