Adeseori întrebările care le au oamenii faţă de Dumnezeu sunt fie întrebări care nu ar trebui niciodată puse, fie întrebări la care nu mai aşteaptă un răspuns, fie întrebări care deşi Dumnezeu le-ar aştepta, omul nu le pune aproape niciodată.
Astăzi ne vom ocupa de cele dintâi. De departe, cele mai comune întrebări care nu ar trebui puse lui Dumnezeu, sunt întrebările din mijlocul tragediilor. Deşi Dumnezeu are răbdare, şi nu ne răspunde după mânia noastră, totuşi cred că are o inimă însângerată, dacă pot spune aşa, oridecâte ori din mijlocul tragediilor noastre strigăm către Dumnezeu „De ce, Doamne?”. Avem impresia că dacă Dumnezeu ne-ar răspunde, fie am traversa mai uşor necazul, fie am trăi mai uşor de acolo înainte cu povara tragediei. Ca unul care am dobândit o infirmitate, cred că e limpede pentru toţi că am bătut aceste căi. După ani de frământări, când mi se părea că este prea îndrăzneţ să îl iau la întrebări pentru cele petrecute cu mine, în urma pierderii vederii, am aflat că “De ce, Doamne” este o întrebare fără rost. Chiar dacă Dumnezeu mi-ar lămuri-o, tragedia şi infirmitatea ar rămâne. De fapt, am învăţat că această întrebare fără alt rost decât nevoia noastră de a explica, chiar şi providenţa divină dacă s-ar putea, ne împinge la un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, fiind startul unei rupturi între noi şi El, în sensul că ne simţim dezamăgiţi de purtarea Sa faţă de noi. Dacă e Dumnezeu, şi mă păzeşte şi iubeşte, unde era când am avut acel groaznic accident? Era acolo, suferind împreună cu tine, şi aşteptând ca în loc de întrebarea “De ce, Doamne?” să întrebi “Ce aş putea face de acum înainte Doamne?”. Dacă situaţia tot nu se mai schimbă, atunci întrebarea care arată că sunt gata să continui, încrezându-mă în Dumnezeu, şi care dovedeşte înţelegerea faptului că Dumnezeu era acolo şi veghea în mijlocul tragediei mele, aceasta este. În loc de “De ce, Doamne?” e mult mai bine “Ce am de făcut de acum înainte?”
Dumnezeu este providenţial şi suveran în tot ceea ce face, şi mare va fi mirarea după ce vom ajunge acolo să vedem substratul înţelepciunii Sale atunci când noi voiam să ştim de ce nu a intervenit unde ne-am fi aşteptat noi.
Încercaţi să luaţi doar o zi rolul lui Dumnezeu încercând să alegeţi ce să îngăduiţi şi ce nu. Aţi fi tare nefericiţi când aţi vedea rezultatele alegerilor în joaca de-a Dumnezeu.
De aceea, să ne încredem în Elşi să asteptăm surpriza descoperirilor la vremea potrivită.
Cine a cunoscut vreodată gândurile Domnului ca să îi poată da sfat?
Întrebările dintre om şi Dumnezeu
Author: AdrianOct 4
0 Comments